Capitolul 1
Ploaia din sufletul meu
Mici stropi de ploaie ating usor pervazul ferestrei mele. Melodia creata mi se pare maiestuoasa, dar totusi linistitoare, asemenatoare unui concert din muzica compozitorilor austrieci. Norii cenusii plang cu lacrimi amare din ce in ce mai mult peste un satuc vesel numit Konoha.
Soneria ceasului, de pe noptiera din lemn de abanos, ma trezeste din starea de visare absoluta in care ma aflu de peste jumatate de ora. Imi place sa visez cu ochii deschisi- visele sunt unica iesire din lumea reala si umbrita de oamenii care imi doresc raul, un univers numai si numai al meu in care ma pot refugia de toti ceilalti, in care dorintele si aspiratiile mele pot lua nastere. Un loc in care sunt recunoscuta.
Ma ridic lenesa din patul cu perne pufoase si privesc in jur. Oglinda cu rama argintie de langa pat nu imi ofera o vedere prea placuta: ochii mei lila deschis, specifici clanului Hyuuga, sunt umbriti de niste cearcane uriase, care cu siguranta se datoreaza noptii petrecute pana pe la patru-cinci dimineata. Atunci, nimeni si nimic nu ma putea distrage din gandu rile mele despre ceea ce spusese Iruka-sensei cu o zi in urma:
Felicitari! De azi sunteti shinobi ai Satului Ascuns intre Frunze! Incepand de maine veti forma echipe echilibrate de cate trei persoane indrumate de un Jounin. Lista cu echipele o veti gasi maine dimineata la avizierul Academiei.
Mintea mea se concentreaza numai asupra unor cuvinte-cheie. Trei persoane.
Incerc sa ghicesc ce a hotarat Hokage-sama in privinta mea si sper din tot sufletul sa nimeresc cu un anumit baiat in echipa. Acel baiat m-a fermecat inca de la prima vedere cu zambetul sau larg si copilaros, cu felul sau inedit si original de a fi si de a ramane puternic. Ceilalti colegi de la Academie vorbesc foarte rar cu el si il resping, nu stiu din ce cauza. Si totusi, de cand l-am cunoscut este un model pentru mine. Desigur, niciodata nu am avut curajul sa-i vorbesc deschis despre sentimentele mele pentru ca am fost, sunt si voi fi mereu o fire extrem de timida.
Oftez.
In fiecare zi incerc din rasputeri sa ma schimb, sa devin persoana aceea increzatoare in sine, puternica, sociabila si vesela din visele mele… Dar nu e atat de usor pe cat pare.
Ma indrept cu pasi marunti, de-abia auziti, spre baie si imi incep rutina de dimineata: un dus lung si racoritor care trezeste la viata fiecare celula a corpului meu firav, in aroma ispititoare a gelului de dus cu extract de flori de portocal, urmat de un mic dejun consistent. Imi iau obisnuita mea jacheta de culoare crem si pornesc intr-un ritm alert spre Academie. Nu-mi pasa daca picaturile minuscule de ploaie imi uda parul scurt, proaspat spalat. Vreau sa aflu. Trebuie sa aflu.
Ajung mai devreme ca niciodata, in doar zece minute. Dar se pare ca nu sunt singura, niste voci foarte cunoscute perturba linistea diminetii:
- Sakura-chan! Suntem in aceeasi echipa!
- Naruto, da-te imediat jos de pe mine! Esti asa un idiot! Noroc ca il am pe Sasuke in echipa sa echilibreze nivelul de inteligenta!
- Sasuke, Sasuke, mereu Sasuke! Sa se duca dra… Au, Sakura, pentru ce naiba a fost asta?!
Naruto e in echipa cu Sakura? O lacrima cristalina imi umezeste discret obrazul stang. De ce totul trebuie sa fie mereu atat de nedrept? Am avut doar o singura dorinta arzatoare, aceea de a fi colega cu baiatul pe care il admir. Sakura nu il merita! E o fata destul de draguta, printre putinele mele amice de la Academie. Parul roz, lung si stralucitor si ochii mari, de un verde intens, imi provoaca putina invidie. Dar caracterul ei lasa de dorit. Ce motiv are sa-l loveasca pe Naruto cu fiecare ocazie? De ce toti il trateaza intr-un asemenea mod pe blond? Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri. Oftez resemnata, imi sterg rapid lacrimile, incerc sa schitez un mic zambet pe fata mea indurerata si ma indrept spre avizier cu o doza mai redusa de curiozitate si de nerabdare decat inainte.
- 'Neata, Hinata! ma saluta vesela Sakura, ca in fiecare dimineata.
- Buna dimineata, reusesc intr-un final sa ingan. Cu cine esti in echipa? o intreb, prefacandu-ma ca nu am auzit conversatia anterioara.
- Sunt cea mai norocoasa fata din lume! Sunt cu Sasuke! A da, si cu idiotul ala blond, Naruto. Dar cui ii pasa de el?
"Mie!" as vrea sa-i zic. In schimb, aprob din cap in semn de "aha". Inchid ochii, trag adanc aer in piept si ma uit pe lista.
Echipa 8
Aburame Shino
Hyuuga Hinata
Inuzuka Kiba
Si inca o data: dovada pura a ghinionului meu in viata. Shino- un baiat mai ciudat. Genul acela misterios care isi petrece mai tot timpul singur. Kiba- tipul puternic si sociabil care se crede foarte interesant.
- Hei, Hinata!
Vocea aceea… Oare ma striga pe mine? Ma intorc instantaneu, asemenea unui robot de ultima generatie.
- Da? singurul cuvant pe care izbutesc sa-l pronunt in timp ce ma pierd incet, dar sigur, in acei ochi albastri ca cerul unei zile senine de vara.
- M-am uitat pe lista. Colegii tai sunt Shino si Kiba. Sunt de gasca, dar pot fi destul de duri uneori. Sa ai grija.
Naruto isi face griji pentru mine. Pentru mine. Pete rosii isi fac aparitia pe obrajii mei foarte palizi. Incerc sa le ascund, dar fara succes.
- Hmm… ai ceva ciudat pe buza.
Naruto imi atinge delicat buza superioara, iar tenul meu capata o nuanta de rosu aprins. Inchid tandru ochii, in speranta de a primi primul meu sarut.
- Mmm… ciocolata cu lapte, preferata mea! Ce-ai patit, Hinata? Esti foarte rosie, cred ca ai febra. Poate ar trebui sa te duc la cabinet!
Naruto imi atinge cu intreaga mana fruntea fierbinte. O atingere atat de calda si delicata. Inima imi bate necontrolat. Cu un efort extraordinar, respirand sacadat, reusesc sa spun cateva cuvinte:
- Nu, multumesc. Nu e nevoie.
- Naruto, idiotule! Grabeste-te! Trebuie sa ne intalnim cu Kakashi-sensei la ora noua in padure. Nu mai pierde timpul! se rasteste Sakura din spatele lui.
- Trebuie sa plec la antrenament. Vreau sa devin cel mai puternic ninja din Konoha si intr-o zi sigur voi fi Hokage, crede-ma! Ne mai vedem pe aici, Hinata! imi zambeste Naruto.
- Da, sigur.
Il vad mergand alaturi de noii sai coechipieri, pe mine lasandu-ma in urma. Oftez pentru a treia oara pe ziua de azi. Privesc spre cer… ploaia a incetat, dar ploaia din sufletul meu nu se va opri prea curand.